Era o zi obişnuită de toamnă, zi în care oamenii dansau cu frunzele pe stradă. Eu, încă somnoroasă, am intrat în acest dans, şi… visam cu ochii deschişi. Visam…visam…visam… Poate la o zi din vara care tocmai trecuse şi care, cu demnitatea unei Zâne a facut loc TOAMNEI. Poate.
