N-am mai putut aştepta. Prea mă ardea dorul!
Cineva, de undeva, mă striga: “Vinooo”! Erau rădăcinile de care nu m-am rupt niciodată.
Trenul alerga necontenit, lăsând în urmă câmp, pomi, localităţi. Se grăbea să mă ducă mai repede “acasă”. Lăuntrul meu striga şi el: “Viu acuuu”!
De când mă ştiu pe lume am purtat în mine un dor; [...]
