Olimpia Sava:SFÂNTUL PROROC MIHEIA
SFÂNTUL PROROC MIHEIA
14 AUGUST
Când Miheia se năştea,
De Mesia se vorbea,
Căci mai mulţi prooroci au spus
De venirea Lui Iisus.
Opt decenii a vorbit
Despre Fiul Cel Iubit
Care va veni anume
Să salveze-această lume.
Şase secole trecând,
S-au adeverit, pe rând,
Toate câte el le-a spus.
Undeva, în munţi s-a dus,
Căci, mustrându-l pe-mpărat
Că trăieşte în păcat,
Se temea de ura lui.
Fiul împăratului,
Când acesta a murit,
Pe proroc l-a urmărit,
Tot la fel fiind certat.
Când l-a prins, l-a spânzurat.
SFÂNTUL MUCENIC DIOMID
16 AUGUST
Doctor foarte priceput,
Sfântu-acesta a ştiut
Harul să şi-l folosească,
Oamenii să lecuiască,
De-orice boală-ar fi avut.
Se făcuse cunoscut
În Niceea şi-a aflat
Diocleţian, ce-a dat
Ordin de a fi adus,
Pentru-a fi la cazne pus.
Dar soldaţii l-au aflat
Mort şi capul i-au tăiat,
De l-au dus la împărat.
O minune s-a-ntâmplat,
Căci aceia au orbit.
Împăratu-a poruncit
Înapoi să fie dus
Capul sfântului şi pus
Ca şi cum nu l-au tăiat.
Văzul şi-au recăpătat.
SFINŢII MARTIRI
BINECREDINCIOSUL VOIEVOD CONSTANTIN BRÂNCOVEANU ÎMPREUNĂ CU FIII SĂI CONSTANTIN, ŞTEFAN, RADU, MATEI ŞI SFETNICUL IANACHE
16 AUGUST
Prin o mie şase sute
Şi cincizeci, din cunoscute
Neamuri care domni au dat,
S-a născut un prunc băiat,
Brâncoveanu Constantin.
Tatăl i-a trăit puţin.
Ca orfan chiar din pruncie,
Constantin urma să fie
Îngrijit de-un unchi bogat,
Cunoscut şi învăţat,
Ce era recunoscut
Cel mai mare în ţinut,
Dintre toţi boierii, care
Şi o funcţie-avea mare:
Stolnic se numea, Şerban
Cantacuzino. Orfan,
Constantin nu s-a simţi,
Căci era de toţi iubit.
La învăţătură dat,
Se făcuse remarcat
Şi boierii l-au dorit
Ţara de a cârmuit.
Milostiv, evlavios,
Ţara a condus frumos
Şi a fost bun domnitor,
De săraci ocrotitor.
Ajutoare trimitea
Şi în Transilvania,
În Moldova şi în toate
Ţările apropiate,
Dar şi-n ţări îndepărtate,
Pe creştini dorind a-i scoate
Din necaz şi suferinţă.
Pentru marea lui credinţă,
De sultan a fost luat,
Prin soldaţi, şi-ntemniţat,
Însoţit de-ai săi feciori
Şi de gineri, iubitori,
Ca şi domnul, de Iisus.
Timp de patru luni, i-au pus
Tot la chinuri mari, astfel
Să se lepede de El.
Dar niciunul n-a cedat.
Turcii i-au decapitat
Într-o zi de sărbătoare,
A Fecioarei Născătoare,
Şi, când domnul împlinea
Ani, şaizeci; Atunci primea,
Cu feciorii împreună
Şi cu stolnicul, comună
Aură mucenicească.
De mormânt vrând să-i lipsească,
Trupurile-au fost luate
Şi în mare aruncate.
Dar creştini i-au adunat
Şi-n secret le-au îngropat
Într-un loc apropiat
Capitalei, situat
Într-o insulă. Luat
El a fost şi transportat,
După şase ani, în ţară,
De soţia sa şi iară
De români se îngrijeşte,
Din mormântul său, fireşte:
Doamna a dorit să fie
Dus în marea-i ctitorie
„Sfântul Gheorghe Nou”. Aici,
Candela nu-i stinsă nici
Un moment. Pe Brâncovean
Îl serbăm în orice an,
Cu-ai săi fii, după Fecioară,
Amintirea să nu-i piară.
SFÂNTUL GHERASIM CEL NOU DIN CEFALONIA
16 AUGUST
Tânăr s-a călugărit
Şi pe-o insulă-a trăit,
Mai apoi, a devenit
Schimnic şi-a ucenicit
Sus, pe Athos. A luat
Învoire şi-a plecat
La Ierusalim. A vrut
Locuri sfinte de-a văzut.
Înapoi când a venit,
Sfântul s-a învrednicit
Să devină-aprinzător
La Mormânt, candelelor.
El a fost hirotonit
Şi diacon. Preţuit
Pentru cum el a trăit,
Preot chiar a devenit.
S-a retras într-o pustie,
La Zacinto-n sihăstrie.
După cinci ani, a plecat
Şi-ntr-o peşteră a stat,
Pe o insulă aflată,
Cefalnia. O curată
Viaţă şi aici ducea.
Rugi doar în genunchi făcea.
Mulţi bolnavi la el veneau
Şi de boli se vindecau,
Ori de duhuri necurate.
Când i-au fost lui semne date
Că-i sfârşitu-apropiat,
Binecuvântări le-a dat
Maicilor din mănăstire,
Ce trăiau în nevoire,
După ce s-a ocupat
Însăşi el de-a ridicat
Pentru ele-acest locaş,
Ce avea un bun făgaş.
Întru Domnu-a adormit.
Trupul său a fost găsit
Neschimbat, mirositor
Şi de boli vindecător,
Căci mormântu-a fost deschis,
După doi ani, mai precis
Într-o mare sărbătoare,
Cincisprezece august, care
Ştim că-i este dedicată
Maicii Sfinte. Celebrată
E această dezgropare,
Deci, în ziua următoare.
