POEZII PENTRU PREŞCOLARI

PRINTRE FLORI LA GRĂDINIŢĂ

Ştiu o casă renumită

Ca grădina înflorită,

Unde florile-s copii

Toţi ai Maicii Sfinte fii.

Cu lumină-n ochi, Brânuşa

Veselă deschide uşa

Şi te-mbie să pofteşti

În palatul cu poveşti.

Ghiocel te ia de mână

Şi-ţi prezintă-o dragă zână,

Buna lor educatoare

Cea mai minunată floare.

Mai timidă, Violeta

Îşi frământă-n mâini bereta.

Stă pe scaun Lăcrămioara

Pregătindu-şi valijoara

Ca să plece în voiaj.

Trenul trage în triaj

Mânuit de Viorel

Care-nvârte-un mosorel.

Iar Narcisa-i prinde aţa

Prevenindu-i boroboaţa,

Fredonând mereu refrenul:

Trece trenul, Trece trenul…

Azi Florin înalţă-un zmeu

Colorat în curcubeu.

Doar micuţa Sânziană

Îşi ascute brici – o pană

Să vă povestească-n scris

Totu-aşa cum v-a promis,

Mâine să citiţi în zori

Despre-aceste mândre flori…

SUNT POLITICOASĂ

M-a-ntrebat o gărgăriţă,

Dacă eu la grădiniţă

Ştiu să fiu politicoasă

Sau sunt numai…mofturoasă.

I-am răspuns frumos, aşa:

-Gărgăriţă, gărgărea,

Dacă-mi dărui cu folos,

Orice lucru, mare, mic,

Eu mă-nclin puţin şi zic:

O, îţi mulţumesc frumos!

Politeţea s-o menţin,

Când îmi mulţumeşti tu mie

Pentr-o mică bucurie

Spun atunci: Pentru puţin!

Un serviciu de-am nevoie

Să mi-l faci de bunăvoie,

Eu îţi adresez pe dată

O formulă minunată.

Imediat ştiu să descui

Orice lacăt, ai idee,

Inimile orişicui

Cu te rog, în loc de cheie.

Dacă eşti răcit prin casă

Şi strănuţi, îţi spun, adică:

Sănătos! sau Sănătoasă!

Măricel sau Măricică!

Dacă fac vreun pocinog

Mamei eu îi cer iertare

Cu un Scuză-mă, te rog!

Şi îi dau o sărutare.

Altă vorbă minunată

Este: Nu vă supăraţi!

Celor vârstnici adresată

De copiii-adevăraţi.

Nu depun efort defel

Vreau îndată să se ştie:

N-aş putea să fiu altfel.

Sunt aşa că-mi place mie!

CUM ÎŢI PLACE SĂ TE JOCI?

Voica face iar pe doica

La păpuşa Mărgeluşa.

Ionuţ s-a suit într-un pătuţ

Să se joace c-un căluţ.

Sevastiţa cheamă iute gărgăriţa

Să se-agaţe pe rochiţa

Ei cea nouă cu buline.

Iat-o, a venit, în fine,

Iară Luşa îmblânzeşte căţeluşa.

Mimi plânge şi se frânge

Că s-a-mbolnăvit purcelul

Şi Sebastian scânceşte

Fiindcă-l doare degeţelul

Prins alaltăieri în cleşte

Meşterind o bicicletă

Cu prietenul lui, Nelu.

Gina tace, stă pe ace,

Cine poate să o-mpace?

Dumitrel, cât e el de mititel

S-a suit pe-o buturugă

Şi de-acolo, o zvârlugă!

A ţinut-o într-o fugă,

Până-n crâng pe potecuţă

Să culeagă-o ciupercuţă.

Auraş sare ca un greieraş

Şi Mitică-n loc de cal

Călăreşte-un băţ subţire.

Numai Oana stă degeaba,

Năzdrăvana!

Nu participă deloc

La vreun joc, lângă ceilalţi copii.

Mâzgăleşte, colorează.

Deşi trează,

Stă într-una şi…visează!

JOCUL DE-A JUCĂRIILE

DOUĂ JUCĂRII DE GUMĂ

Un căţel de cauciuc

A intrat într-un bucluc.

Într-o zi a vrut, ştrengarul

Să se-nfrunte cu măgarul

Tot din cauciuc şi el

Care ţiuia cu zel

Ihu-hu! Şi I-ha-ha!

Sunt puternic, zău aşa!

Un pisic, n-avu de treabă

Şi văzându-l, îl întreabă:

-Spui că eşti cel mai deştept

Dintre jucării? Accept!

Însă-i de ajuns un cui

Rătăcit pe drum, hai-hui,

Te dezumflă imediat.

Sfada se ţinea în curte

Unde cu lătraturi scurte

Şi nervoase, un dulău,

Renumit, un câine rău,

Imediat, ca să-i împace

Colţii îi vârî rapace

În veşmântul lor de gumă

Socotind că face-o glumă.

Două pocnete deodată

Răsunară-n curtea toată

Şi-amândouă de-o măsură

Jucăriile căzură

Şi pe loc s-au dezumflat.

Asta-i tot ce am aflat

De la păsări, din ogradă,

Cine-ar fi putut să creadă?

JOCUL DE-A ŞCOALA

-Vreţi să ne jucăm de-a şcoala

Cu Onuţa şi cu Lala?

Cătălina-i profesoară

Fiindcă-i cea mai mărişoară.

-Hai, copii, poftiţi în clasă,

Strigă Oana, mai zeloasă,

Căci sunase clopoţelul.

-Are voie şi căţelul?

Spune cam timid Arvinte.

-Numai dacă e cuminte.

Îşi aduc şi jucării

Să ia loc lângă copii.

Strigă catalogul Lina:

Nu lipseşte decât Gina

Care a plecat la gară

Că-i soseşte de la ţară

Frăţiorul ei cel mic

Care-i ca şi voi, pitic.

Lecţia dintâi: Citire,

Dezvoltare de vorbire.

Spune iute, Marinică:

Râu, răţuşcă, rămurică”.

Fiindcă e un pic peltic,

Ia să-l ajutăm un pic!

-Bine, treci acum la loc,

Pune mâna pe un toc,

Şi să-mi scrii fără dictare

Ce faci tu-n vacanţa mare?

-Scriu, citesc, mă joc, fac sport

Şi învăţ cum să mă port

Cu cei mari, cu cei mai mici,

Îi ajut şi pe bunici.

Uneori la ştrand eu duc

Toată Ceata lui Papuc…

LA BAZARUL CELOR MICI

La bazarul celor mici

O armată de pitici.

Nu mai prididesc uitatul

Şi mirarea şi-ntrebatul.

-Straşnic! Ia te uită, phiii!

Un noian de jucării.

Printre ei o vânzătoare

Foarte binevoitoare,

Să-şi aleagă – îi invită

Jucăria favorită:

Trenuleţe sau maşini

Prevăzute cu lumini,

Trotinete, biciclete

Pentru băieţei şi fete,

Vaporaşe, bărci şi mingi;

(Parcă poţi să nu le-atingi?)

Elefanţi cu trompa lungă.

Oare banii-or să-ţi ajungă?

(Scotoceşti în buzunar).

Fiindc-ai să devii şcolar,

Te-ai ales c-un singur dar:

Un ghiozdan cu-abecedar!

JOCURI PENTRU GRĂDINIŢĂ

GĂLĂGIOŞII

Puşlamale, năpârstoci

Numai ochi şi numai voci,

Fac aşa o hărmălaie

Parcă zici că trec tramvaie.

Glasurile, ce claxoane,

Şi trompete şi tromboane,

Ori sirene ascuţite

De-ţi pătrund în cap cuţite.

Şi-n timpane bat ciocane,

Zgomot de aeroplane

Mai dihai decât cocoşii,

Pintenaţii, firoscoşii.

Linişte n-am nici un strop,

Trap-trap-trap şi trop-trop-trop,

Zdupăind din picioruşe

Vin şi pleacă-n roi pe uşe,

Când deschisă, când trântită,

Că am surziomelită

Şi o sonerimeloză

De aşa trombonoloză.

Urc o scară, urc o trompă,

Pe timpan cu mare pompă.

Zgomotele infernale

Se aud din depărtare

La o mie de ocale.

Mult mai tare, mult mai tare,

Iar ecoul le aduce

Prin burlane şi uluce

Şi prin tablele din pod

Parcă latră un zăvod.

Sssst! Copii, vorbiţi încet

C-altfel fug până-n Tibet,

Fug de voi mâncând pământul

Şi mă-ntorc când o sta vântul.

-Când o să vorbiţi în şoaptă?

-Asta doar la Sfântu-Aşteaptă!

CEZARINA ADAMESCU

Tags: , ,

Leave a Reply