ANOTIMPURI
           -poezii-

 PRIMĂVARA
    Bătrâna iarnă obosită
    Târându-şi trena de cinci coţi,
    Priveşte soarele-ngrozită,
    Cum îi topeşte fulgii toţi.

    Plesnit-au mugurii în floare,
    Iar sălciile-au mâţişori;
    Valsează fluturii sub soare,
    Iar crângul este plin de flori.

    Pluteşte iz de iarbă crudă
    Iar berzele tot clămpănesc;
    Parfumul florilor inundă,
    La viaţă toate se trezesc.

    Tot fluturându-şi a lor creastă,
    Stau pupezele la clocit;
    Un iepuraş fără nevastă
    E de cu noapte la peţit.

    Ciocănitoarea bate toaca,
    Iar rândunelele-au sosit;
    Şi tot sărind din cracă-n cracă,
    Un piţigoi s-a-ndrăgostit.

    Roiuri întregi de albinuţe
    Sunt toate pline de polen;
    Stau la taclale vrăbiuţe,
    Tot ciripind într-un catren.

    În triluri de privighetoare
    A amuţit toată suflarea;
    Un stol de păsări călătoare
    Întunecă întreagă zarea.

    O pitulice şi-un sticlete,
    Pentru-o gâză se tot ceartă;
    Dar iată vine un erete
    Care pândeşte şi nu iartă.

    Pe lacul morii plin de smârcuri,
    Acum e mare tărăboi;
    Concertul broaştelor pe nuferi,
    Se-aude până în zăvoi.

    Într-o explozie coloră
    Panseluţe şi lalele;
    Şi supliment la această floră,
    Toporaşi şi albăstrele.
  
    Clopoţei albi şi fără sunet,
    Printre copaci au răsărit;
    Preludiul vieţii plin de vuiet,
    Îşi cere dreptul la iubit.

    Dar peste-ntreaga hărmălaie
    Un zvon de şoapte s-a iţit;
    Şi primăvara-n albe straie
    Plutind prin aer a venit.
    Februarie 2010

  VARA

    Schimb de zâne într-o gară;
    Una pleacă, alta vine. 
    Pe peron coboară Vara;
    Trenul pleacă, ea rămâne.

    Toate-n jur privesc uimite
    Salutând a ei sosire;
    Şi pâş-pâş, pe nesimţite,
    Ia natura în primire.

    Lumânări în pragul verii,
    Au împodobit castanii;
    Iar pe bolta înserării,
    Trec în şiruri cormoranii.

    În pădure, pe-o cărare,
    Trei poznaşi şi o vulpică,
    Zbenguindu-se la soare,
    Au plecat după păpică.

    Adierea parfumată,
    Tot văzduhu-a-nvăkuit;
    În paletă colorată,
    Liliacul a-nflorit.

    Veveriţa jucăuşă,
    Argint viu prin rămurele:
    Zarvă mare: guşă-n guşă,
    Într-un cuib de rândunele.

    Pe un lac prin stufărişuri,
    Pescuiesc în grup bâtlanii;
    Iar prin smârcuri şi-n tufişuri
    Stau la soare pelicanii.

    Solitar şi hoţ de cuiburi,
    Cucu-şi drege  strunele;
    Singur cuc şi fără treburi
    Îşi repetă numele.

    Cârd de raţe rotofele,
    S-au ivit în depărtare;
    Printre ele gălbenele,
    Măcăind cu disperare.

    Ninge! Ninge! Ninge! Ninge!
    Cu flori dalbe-nmiresmate;
    Albinuţa le tot linge,
    De polen pe săturate.

    Sub o salcie pletoasă,
    Azi e mare tărăboi;
    O broscuţă e mireasă,
    Iar drept mire-i  un broscoi.

    Fierbe viaţa toată-n clocot,
    Prin păduri şi pe ogoare;
    Undeva se-aude-un clopot;
    L-o fi tras chiar vara?…Oare?

    Martie 2010   
    

  TOAMNA

   „Mure brumate…murele…!!!”
   Când s-aude, când se pierde.
   Zvon de şoapte printre stele;
   Vara pleacă-n ţări mai calde.

   Ziua parcă e mai mică,
   Noaptea nu se mai termină.
   Şi-uite aşa cocoşii, cică,
   Cântă-aiurea fără vină.

   Pe câmpii cât vezi cu ochii,
   Bostani, pepeni, zarzavaturi.
   Printre ei şi calul popii
   Bâzâind după nectaruri.

   În podgorii la o cramă,
   Fierbe mustul în hârdaie,
   Tot sorbind aşa o zeamă
   Grivei criţă-i în copaie.

   Peste-o mare de umbrele,
   Ploaia bate darabana;
   Maidanezii uzi la piele,
   Scutură mereu din blană.

   Oile cobor din munte;
   De tălăngi răsună valea. 
   Curcubeul cu-a lui punte
   Străluceşte-n toată zarea.

   Dar sub bolta azurie,
   Norii negri se adună;
   Şi în liniştea pustie,
   Se stârneşte o furtună.

   Cad castanele din ghioace,
   Ţopăind pe caldarâm.
   Berzele nu mai au pace;
   Vor pleca pe alt tărâm.

   Crengile atârnă grele,
   Încărcate  de gutui;
   Grupuri-grupuri, rândunele,
   Ciripind, zboară hai-hui.

   De cu seară alte stoluri,
   Au migrat în ţări mai calde.
   Ceartă mare între grauri,
   Pentru boabele din holde.

   Prin copaci – tristeţe mare;
   Cad alene frunze moarte
   Pe a timpului cărare,
   Vara-ncet dispare-n noapte.

   În hlamidă ruginie,
   S-a ivit din cer o doamnă.
   Cine-i oare?…Ce să fie?!?
   Nu cumva o cheamă…Toamnă?!?
5 august 2009

  I A R N A

   Toamna-şi ia la revedere
   Şi pâş-pâş uşor dispare,
   Fulguleţe mici stinghere
   Plutesc lin peste ogoare.

   Zâna iernilor eterne,
   A zăpezilor crăiasă,
   A sa mantie aşterne,
   Moale, albă şi pufoasă.

   Totu-i alb, pe câmp, pe dealuri,
   Împrejur, în depărtare;
   De cu seară-n valuri valuri,
   Ninge fără încetare.

   Vătuite de zăpadă,
   Se-aud toate în surdină;
   Un căţel tot dând din coadă,
   Linge neaua din grădină.

   Râsete şi bulgăreală,
   Sus pe un deal, pe derdeluş;
   Boburi, sănii-nghesuială,
   Pleacă buluc la săniuş.

   Cârd de ciori spintecă cerul,
   Sfidând frigul şi ninsoarea.   
   Pe un pui îl pişcă gerul;
   Sub aripă e scăparea.

   În ogrăzi e zarvă mare;
   Veni ziua de ignat.
   Caltaboşi, cârnaţi, frigare,
   Plus şi-un pepene murat.
   Crivăţul din miază-noapte,
   Suflă-ntruna în rafale.
   Prin nămeţi tot dând din coate,
   Un chefliu îşi face cale.

   Prin oraşe şi prin sate,
   Până şi în valea morii,
   Când de-aproape, când departe,
   Se aud colindătorii.

   O ninsoare liniştită
   A-nceput din nou să cearnă;
   Iar pădurea-i  poleită,
   Precum brazii-n plină iarnă.

   Între dealuri la izvoare,
   Pe un lac bocnă-ngheţat,
   Au venit cu mic cu mare,
   De-a valma toţi, la patinat.

   Apăru stăpâna nopţii,
   Mângâiată de un nor;
   Dar în zorii dimineţii
   După un deal apune-uşor.

9 august 2009

Tags: fulgi, trena