STANISLAV LACOMCHIN:SCRISOARE DE DEPARTE
Moto:
„Singur cuc printre străini
ca o floare printre spini…”
Dragă mamă, sărut mâna,
Sărut cerul şi ţărâna,
Ţării mele părăsite,
Pentru doar un blid de linte.
C-am plecat de capul meu,
Neştiind că-mi va fi greu.
Am fugit în ţări străine,
Şi-am crezut că va fi bine.
Am plecat după noroc
Şi-am ajuns un sărăntoc.
M-am lăsat îmbrobodit
Şi de vorbe amăgit.
Lăsai casă şi ogradă
Iar acuma dorm în stradă.
Lăsai laptele de oaie,
Iar acuma scurm gunoaie.
Am lăsat şi trai şi muncă,
Şi-acum câinii mă mănâncă.
Cugetul mi-e măcinat,
Sufletul împovărat.
Singur cuc printre străini
Ca o floare printre spini.
Frunză moartă călătoare,
Pe a timpului cărare.
Vagabond cu cărţulie
Şi şomer fără simbrie.
Ce n-aş da, măicuţa mea
Să mă fac rândunea,
Şi-ncărcat cu doruri multe,
Să-mi iau zborul cât mai iute,
Către ţara mea iubită,
Cu belşug împodobită.
Ah, măicuţă, cât n-aş vrea,
Să mă-ntorc în ţara mea;
Să mă-ntorc în orăşele
Că mi-e tare dor de ele.
Şi mi-e dor tare de mare,
De păduri şi de izvoare,
De bunici cu-a lor fuioare,
De păşuni cu-a lor mioare.
De mireasma florilor,
De-ngânatul plopilor,
De căsuţele de lut
Printre care am crescut.
Ah, măicuţă, ce n-aş da,
Să fiu iar în casa mea.
În căsuţa cu pridvor,
Să te văd torcând fuior;
Să-ţi simt buzele pe frunte,
Mângâierea de părinte.
Sub privirea ta cea blândă,
Să adorm uşor în tindă;
Mă trezească zorile
Şi privighetorile.
Să fiu vesel, fericit.
C-am găsit ce-am părăsit.
Să fiu om precum am fost,
Şi să ştiu că am un rost.
Să-ţi sărut părul cernit
Şi pământul mult dorit.
Îţi promit, măicuţa mea,
Că-ntr-o zi vei revedea
Pe Ionuţ al tău iubit,
Ce în viaţă a greşit.
Am greşit şi-am pătimit,
Dar acum m-am lecuit.
Decât slugă la străini,
Şi flămând, cu bani puţini,
Mult mai bine-i om cinstit,
Şi în ţara ta iubit.
Şi pe jos de voi porni,
Tot la tine voi veni.
Să mă cerţi de ce-am făcut,
Şi să ierţi un renăscut.
Până-atunci, al tău Ionuţ,
Ce cândva a fost prostuţ,
Te sărută cu mult dor,
Şi-ţi urează-n viitor,
Sănătate, viaţă lungă,
Inima să nu-ţi mai plângă…

O poezie care reflectă cât se poate de bine adevărul de azi, când ne depopularizăm şi devenim un “neam străin” în chiar propria ţară.
Toţi cei plecaţi simt asta şi o manifestă în felul lor. Înstrăinarea e grea, e împovărătoare şi alienantă.
Felicitări că aţi rostit, ceea ce mulţi vor s-o facă dar nu au curajul şi puterea necesară.
Sunt în asentiment.
CEZARINA ADAMESCU