Poeme noi de Răzvan Ducan Anotimpul tristeţii Poetului Naţional, Adrian Păunescu, la un an de la trecerea la Domnul În agora vesniciei ai intrat, Ieşind din nuca strâmtă a vieţii, Între toamna şi iarna, de-atunci, A apărut anotimpul tristeţii.
Poeme noi de Răzvan Ducan Anotimpul tristeţii Poetului Naţional, Adrian Păunescu, la un an de la trecerea la Domnul În agora vesniciei ai intrat, Ieşind din nuca strâmtă a vieţii, Între toamna şi iarna, de-atunci, A apărut anotimpul tristeţii.
SUB RUBRICA DE POVEŞTI COMENTATE A DLUI ADRIAN BOTEZ IOANA STUPARU „GRĂDINA CARE S-A SUIT LA CER” Poveste comentată din volumul cu acelaşi titlu, Ed. Florile Dalbe, Bucureşti, 2007 Venise vremea să dea prunele-n pârg. Un dor s-a pus ca nebunul să-mi răscolească sufletul. Gândul mi-a luat-o razna către grădina de „acasă”. De atâta amar [...]